Partea 1: Introducere
Partea 2: Echipamentul potrivit
Partea 3: Ședința foto plină de veselie
Partea 4: De la burtica de gravida la adolescent
Partea 5: Fotografierea în interior
Partea 6: Fotografii în aer liber
Sfaturi de iluminare
Configurare cu ajutorul distanței focale
Căutarea unor fundaluri liniștite sau unicolore
Niciodată în repaus
Partea 7: Viața în familie
Partea 8: Sfaturi și trucuri (I)
Partea 9: Sfaturi și trucuri (II)
Partea 10: Arhivarea, editarea și prezentarea fotografiilor cu copii
Text: Jens Brüggemann
Fotografii: Jens Brüggemann (147), Leonie Ebbert (44), Elli Bezensek (61), Radmila Kerl (26), Ramona Prosch (5) și Kay Johannsen (4)
Schițe: Jens Brüggemann (27)
Partea 6: Fotografii în aer liber
Fotografierea în aer liber este mai ușor pentru majoritatea oamenilor, deoarece pare că nu se pune problema iluminării corespunzătoare în timpul zilei. În plus, în afara casei, există spațiu suficient disponibil și nu este nevoie să fim atât de atenți la cadru precum în fotografii de interior. Ambele viziuni sunt corecte și greșite în același timp.
Sfaturi de iluminare
Atunci când dorim să facem fotografii care să iasă în evidență printre multele fotografii cu copii, nu este suficient să fim mulțumiți doar de condițiile de lumină existente. Chiar dacă acestea sunt ideale, ar fi greșit să nu intervenim cu ajutorul unor echipamente de iluminare. Utilizarea tehnicii de iluminare nu este un principiu în sine, ci are ca scop îmbunătățirea condițiilor de fotografiere pentru a atinge maximum (o fotografie foarte bună)!
Dar este destul de rar să avem "condiții ideale"; de obicei soarele este prea puternic, producând contrasturi prea mari. Atunci trebuie să intervenim!
(Fotografie: Radmila Kerl)
Dar care sunt condițiile ideale atunci când fotografiem în aer liber? Ei bine, din păcate, această întrebare nu poate fi răspunsă în mod general. Nu există acelea condiții ideale care sunt valabile pentru toate situațiile de fotografiere. Ce lumină este considerată ideală de către fotograf depinde printre altele de situație, de cerințele task-ului și nu în ultimul rând de gustul individual al fotografului.
(Schita: Jens Brüggemann)
Unii iubesc lumina laterală puternică, alții apreciază lumina dimineața de la rasarit, iar alții preferă lumina difuză și atmosferică. Se pot obține fotografii excelente în aproape toate condițiile, însă folosirea blițurilor, a sistemelor de bliț cu acumulatori, reflectoarelor și/sau a difuzoarelor facilitează semnificativ lucrul!
O iluminare foarte naturală și uniformă, fără umbre dure, se obține atunci când soarele este acoperit de un nor (sau de nori) sau în caz de ceață densă. Această lumină difuză este ideală pentru fotografia cu copii, deoarece fotograful nu trebuie să-și facă griji pentru măsurile corective. Se potrivește întotdeauna. Această poza am luat-o cu Nikon D200 și un obiectiv de 1,8/85mm (ISO 100, prioritate de timp la diafragmă 7,1).
(Fotografie: Jens Brüggemann)
O astfel de lumină naturală și difuză este ideală pentru fotografia cu copii, din moment ce - indiferent încotro ne îndreptăm aparatul foto - condițiile luminoase sunt mereu aceleași, fără contraste puternice, fără riscul ca modelul să iasă din umbră în lumină directă. Copiii se pot deplasa liber, fără a fi restricționați. Lumină ideală pentru copiii agitați, care se joacă, aleargă, sară, se târăsc, se plimbă, etc. (Nikon D3 cu Nikkor 2,8/300mm la ISO 1250; 1/1250 sec. la deschidere de diafragmă 4,5).
În cazul luminii difuze, nu suntem constrânși la un anumit loc prestabilit.
(Fotografie: Jens Brüggemann)
În schimb, când lumina soarelui puternic ne complică munca. "Unde este multă lumină, este și multă umbră" este o vorbă veche, care din păcate se aplică și în fotografie. Atunci când fotografiem în lumina directă a soarelui, trebuie să acceptăm faptul că fie lumina este supraexpusă (adică nu apare în fotografie), fie umbrele nu prezintă detalii (devin negre).
Acest lucru poate fi contracarat prin iluminarea umbrelor cu un bliț, așa cum s-a întâmplat și în această fotografie (soarele strălucea vertical cu o lumină tare de sus). Fotografa a folosit un Canon EOS 5D Mark II cu 2,8/24-70mm la ISO 200 (1/200 sec. la deschidere de diafragmă 11,0) și bliț de sistem cu automatizare de bliț ETTL.
(Fotografie: Radmila Kerl)
Efektul suplimentar frumos sunt culorile puternice strălucitoare care rezultă atunci când se adaugă lumină de bliț la iluminare existentă. Acest efect poate fi intensificat dacă fundalul este ușor subexpus.
(Schita: Jens Brüggemann)
Dacă doriți să folosiți o lumină mai moale în loc de (direct) blitzul, puteți blitza cu unitatea de blitz din sistem (cu reflector basculabil) împotriva unui luminator (aici: de la California Sunbounce), astfel încât lumina reflectată să pară mai moale și mai naturală și, mai ales, să cadă ușor lateral pe model și nu frontal, așa cum arată această fotografie realizată în lumina soarelui apus (Nikon D2X cu 2,8/105mm la ISO 200; 1/60 s la f/4,8).
(Foto: Jens Brüggemann)
(Foto: Elli Bezensek)
(Schetsă: Jens Brüggemann)
O lumină și mai moale se obține atunci când se folosesc exclusiv (unul sau mai multe) luminatoare. În această fotografie, lumina deja ușor difuză în umbră generată de copaci a fost folosită pentru iluminarea fiicei și mamei, ceea ce conferă o senzație foarte frumoasă și moale și se potrivește bine cu atmosfera prietenoasă a imaginii.
(Foto: Elli Bezensek)
Ceea ce este practic la luminatoare este că există soluții deja foarte ieftine, astfel încât să puteți avea mereu unul în portbagajul mașinii dumneavoastră. Și dacă nu aveți unul la îndemână, se pot potrivi și materiale albe și plane sau alte materiale precum plăci de polistiren etc. Fiți creativi! Chiar și pereții albi ai caselor sau tricoul alb al unui însoțitor (de multe ori părinții sunt prezenți la ședințele foto) pot servi drept suprafață de reflexie! (Încercați pur și simplu, funcționează excelent și pentru a reflecta blitzul către modelul copilului!)
(Schetsă: Jens Brüggemann)
Crearea compozițiilor cu diferite distanțe focale
Din păcate, multe dintre distanțele focale sunt folosite exclusiv de către mulți fotografi pentru a acoperi distanțe sau pentru a fotografia copilul fără să se deplaseze fotograful, folosind un unghi mai mare. Aceasta este o metodă destul de legitimă, dar din păcate foarte "leneșă" de a face fotografii cu cei mici, și nu înțelege posibilitățile oferite de diferitele distanțe focale.
(Foto: Leonie Ebbert)
Teleobiectivele sunt adesea folosite pentru a face fundalul imaginii să devină neclar. Acest lucru funcționează - ceteris paribus - cu atât mai bine cu cât distanța focală este mai mare, cu cât diafragma este mai deschisă și cu cât mai multe lame are diafragma obiectivului. Cu cât fundalul este mai departe de model, cu atât mai puternic este efectul. Pentru această fotografie am folosit un obiectiv 2,8/70-200mm la D2X-ul meu (ISO 200; 1/250 s la f/4,0).
(Foto: Jens Brüggemann)
Obeictivele cu un unghi larg, pe de altă parte, sunt adesea folosite pentru a arăta că te afli "aproape de evenimente". În special pentru fotografii cu caracter de reportaj, utilizarea lor este perfectă datorită adâncimii de câmp mari pe care o oferă.
(Foto: Leonie Ebbert)
Și în vacanță, obiectivele cu unghi larg sunt prima opțiune. Ele redau mult din fundalul interesant datorită unghiului mare pe care îl acoperă (ideal pentru a fotografia și complexe hoteliere mai mari), chiar și atunci când fotografiați în condiții înguste. (Canon G9; ISO 80; 1/320 s la f/4,0).
(Foto: Jens Brüggemann)
Asigurați-vă, totuși, că în utilizarea obiectivelor cu unghi larg, obiectele deranjante din fundal sunt ușor de trecut cu vederea, iar apoi trebuie eliminate cu migală în post-producție, deoarece sunt redate clar și accentuat și atrag fără voie atenția oricărui observator.
Cautarea unor fundaluri linistite sau in culori uni
Pentru ca fundalul să nu distragă prea mult atenția de la micile noastre "vedete", recomand să selectați fundaluri de aspect monocrom care se potrivesc cromatic, pe cât posibil.
Chiar dacă la fotografiile la repezeală nu veți mai avea timp să căutați și alte fundaluri, adesea aveți opțiunea de a vă deplasa rapid un metru spre stânga sau spre dreapta pentru a profita de această nouă perspectivă și poate de un fundal mai potrivit.
Aceasta va fi posibilă doar în cazul utilizării obiectivelor tele. Pentru distanțe focale în domeniul unghi larg, un pas la stânga sau la dreapta nu va ajuta deloc.
(Foto: Radmila Kerl)
(Foto: Jens Brüggemann)
Pentru această fotografie, am avut grijă să fotografiez fiul meu de la o înălțime ușor crescută a aparatului foto, deoarece în spatele terenului de fotbal se afla un rând de arbori întunecați (cu tulpini de copaci de culoare maro închis), pe care am putut să le păstrez chiar în afara câmpului vizual al fotografiei. Dacă nu aș fi fost atent, fundalul fotografiei ar fi fost practic tăiat în două: jos iarba verde, iar sus tulpinile de copaci în maro închis. (Nikon D3 cu Nikkor 2,8/300mm; ISO 800; 1/1000 s la f/6,3).
(Foto: Jens Brüggemann)
Mereu în mișcare
La joacă și sport, cei mici aleargă, fără oprire! Sau ai văzut vreodată un copil jucându-se mergând încet? Dacă până acum nu te-ai ocupat prea mult cu fotografia de copii, ești pur și simplu copleșit în primul moment; nu știi cum să ții pasul cu cei mici, încotro fug, de ce fac curbe; și cu atât mai puțin, cum să îi surprinzi cel mai bine în timp ce se joacă cu aparatul de fotografiat.
(Foto: Radmila Kerl)
Cel mai simplu mod de a surprinde progeniturile "în acțiune" în aer liber este să te așezi la pândă. Pentru asta, setează-ți aparatul foto pe focalizare manuală, după ce ai căutat anterior cel mai bun punct de vedere și (încă folosind autofocalizarea) te-ai concentrat pe un punct specific, unde cei mici trec regulat, pentru a obține focalizarea corectă. Această metodă a „capcanei de focalizare” este mai sigură decât orice autofocalizare, acum trebuie doar să apeși pe declanșator în momentul potrivit. Aceasta necesită puțin exercițiu, deoarece trebuie să apeși declanșatorul chiar înainte ca cei mici să ajungă la acel punct specific. Dar după câteva încercări, cu siguranță vei reuși! (Nikon D200 cu 1,8/85mm; ISO 100; 1/500 sec. la deschiderea diafragmei 7,1).
(Foto: Jens Brüggemann)
Este important să nu focalizezi într-un fel de „vid aerian”, ci să alegi un punct distinctiv (precum în fotografia anterioară, punctul culminal al unei pasarele pietonale), pe care să îl poți recunoaște bine prin vizor.
Pe o stradă, poate fi o marcaj rutier sau o pată de ulei, pe un câmp o movilă de copac sau un băț. Este crucial să fii capabil să apeși declanșatorul chiar înainte ca copilul să atingă acest punct distinctiv.